Creștinii ortodocși celebrează astăzi, Înălțarea Domnului sau Ispasul, una din cele mai importante sărbători religioase care amintește de ziua în care Iisus Hristos a urcat la cer. Ispasul este serbat în joia din a șasea săptămână după Paște, adică în a patruzecea zi după Înviere.
Potrivit cărților bisericești, Înălțarea Domnului reprezintă ultimul eveniment de viață pământească a lui Iisus Hristos. Biserica afirmă că această zi este la fel de importantă ca Paștele. Conform tradiției, de Ispas, creștinii se salută cu „Hristos s-a Înălțat!” și „Adevărat s-a înălțat!”. Spre deosebire de Paști, când ouăle se înroșesc în Joia Mare, pentru Înălțarea Domnului, ouăle se vopsesc chiar în ziua sărbătorii.
Este ultima zi din an în care se mai vopsesc și se împart ouă roșii. Acestea sunt duse la Biserică, iar la sfârșitul slujbei sunt date de pomană săracilor. În ajun, gospodinele pregătesc pască. Cărțile bisericești, de asemenea, mărturisesc că, după înviere, Iisus Hristos s-a arătat apostolilor timp de trei zile, după care s-a înălțat la cer de față cu ei. Semnificația Înălțării nu este legată atât de fenomenul în sine, cât este o expresie a preamăririi cerești a lui Iisus Hristos. De sărbătoarea Înălțării Domnului sunt legate mai multe tradiții și obiceiuri. Astfel, în unele regiuni, în această zi se îngrijesc de sufletele celor adormiți și se organizează parastase la cimitire. Se spune că e bine ca în această zi să fie lăsați liberi caii, în unele zone joia de Ispas fiind numită și Paștele cailor.