Cel mai nou raport al Institutului de Resurse Globale (WRI) arată că un sfert din populația globului se confruntă cu „stres hidric extrem”, adică lipsa totală a apei, informează SkyNews. 25 de țări sunt afectate de această penurie, între care Bahrain, Cipru, Kuweit, Liban și Oman, scrie Libertatea.RO.
Conform aceluiași raport, 50% din populația lumii îndură un nivel extrem de ridicat de stres hidric cel puțin într-o lună din an, iar WRI prevede că procentul va crește la 60% până în 2050. „Oamenii se gândesc la schimbările climatice ca fiind cea mai mare amenințare existențială a omenirii. Dar stresul cauzat de lipsa apei este arma mortală. Apa este esențială în aproape fiecare criză cu care ne confruntăm, pentru că, atunci când nu avem suficientă apă, nu producem cantități suficiente de hrană și energie. Nu putem menține oamenii sănătoși, incendiile se intensifică, oamenii migrează, apar conflicte”, a spus Crystal Davis, director global al programului WRI pentru hrană, pământ și apă.
Ce este stresul hidric și ce impact are asupra unei țări Stresul hidric este calculat în funcție de cantitatea de apă pe care o are la dispoziție o țară și o poate folosi pentru a satisface necesarul cerut de populație. „Când o țară folosește 100% din rezervele disponibile, de obicei vei începe să vezi că se întâmplă câteva lucruri rele. Nivelul apelor subterane scade, râurile seacă, lacurile seacă, zonele umede se usucă și vedem acest lucru în locuri din Orientul Mijlociu, cum ar fi Irak și Iran”, a declarat Charles Iceland, director al Inițiativelor privind apa dulce la WRI.
Stresul hidric are un impact uriaș în special asupra agriculturii și a producției de energie. Cele 25 de țări care se confruntă în prezent cu stres hidric extrem sunt:
- Bahrain
- Cipru
- Kuweit
- Liban
- Oman
- Qatar
- Emiratele Arabe Unite
- Arabia Saudită
- Israel
- Egipt
- Libia
- Yemen
- Botwana
- Iran
- Iordan
- Chile
- San Marino
- Belgia
- Grecia
- Tunisia
- Namibia
- Africa de Sud
- Irak
- India
- Siria
Care sunt soluțiile? Conform unui calcul al WRI, un cost de 1% din produsul intern brut (PIB) global poate asigura necesarul de apă pentru întreaga lume până în 2030.
Printre metodele care pot fi utilizate în acest scop se numără eficientizarea utilizării apei în agricultură, tratarea și reutilizarea apelor uzate. Însă, punctează WRI, aceste soluții vor fi greu de pus în aplicare fără voința politică și sprijinul financiar necesare.